E atat de liniste..dorm si simt ca e liniste. Doua respiratii ma acompaniaza de la acelasi nivel ..iar una situata mult mai jos, nu lipseste de la aceasta simfonie. Un zgomot ma trezeste-un ceas electric ce palpaie, pentru ca niciodata nimeni nu-i potriveste ora, incearca sa faca si pe radioul. Nu-i prea iese-se aud doar fasaituri- si printre ele se disting cateva versuri de muzica populara. La scut timp se aude vesnicul scartait ce desparte camerele-e prelung . Ma intorc pe partea cealalta si-mi spun:" Urasc gainile astea-intr-o zi am sa le tai pe toate! De ce trebuie sa manance la 6 dimineata?!". Apoi adorm, dar nu pentru mult timp. De data asta ma trezeste o mana care ma zgaltaie si o soapta:"-Oana, du-te mama de ia paine , ca dupa aia nu mai gasim, si n-avem ce manca!". E mamaie...si chiar trebuie sa ma duc dupa paine-si iar imi zic"La 8 in Bucuresti de-abia se deschid magazinele!".
Cand vin de la paine trezesc toata casa..de ce ei sa doarma in continuare? Bineinteles ca printre cuvine neortodoxe si perne zburatoare , calc din neatentie peste sufletul din patul pliant , de langa patul meu..se aud urlete...totul reintra in normal..si totusi, cat de liniste este.
Ne trezim, si mancam cu totii afara, la aer :e o masa mica dar are pana si colturile ocupate-suntem 9 insi-unii stam pe scaunele-facem cu randul sa nu ne certam.Urmeaza spalatul vaselor-mereu cineva triseaza-trebuia sa facem cu randul- si iar ne certam..ne udam cu apa ce curge la chiuveta de langa masa de afara... e rece si proaspata...si iar e liniste
Apoi plecam hai hui-pe vai, prin gradini,pe drumuri nestiute, pe ploaie, pe vant. Purtam pantaloni scurti si bluze cu buricul gol (asa e moda). Ne adumam mai multi, radem, glumim, cantam . Poposim sa privim de sus, sa facem o baie, sa mergem desculti sa ne batem cu noroi...si Doamne cat de liniste este!
Dorm, si e bine. Nu se aud zgomote, dar nu e liniste. Ceasul nu mai palpaie-a fost scos din priza..si nu mai are cine sa porneasca radio-ul, iar scartaitul mai traieste doar la mine in gand. Gainile sunt toate taiate azi-uite ca mi s-a indeplinit dorinta...Nu ma trezeste nimeni ..si ma apasa linistea...si nu mai e liniste..
Ma trezesc ,imi beau cafeaua si caut linistea..si n-o gasesc...si ma intreb cum de am putut s-o pierd.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Bleah, prea sentimental. Viata e prea scurta pentru liniste, cel mult speram la o muzica mai placuta care sa acopere urlete ranitilor de pe campurile de batalie.
Ahab nu doarme, el doar simte...
vai... in ce moment am putut sa citesc si eu acest text care m-a "uns la suflet" (cum se spune pe la noi)... tocmai ascultam Ileana Sararoiu "O batrana intr-o gara" si ceea ce ai scris tu mi-a accentuat starea de dor de trecut, de dor de momentele alea frumoase. E, in viata am vazut ca nimic nu e o coincidenta, uite numai faptul acesta.Parca nu mai sunt cuvinte pe care sa le mai spun pentru ca ma aflu intr-o stare de nedescris si tu ai contribuit la aceasta stare a mea prin povestea de aici.
Trimiteți un comentariu